Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

joi, 25 ianuarie 2018

Yarn along

Desi nu mai mesteresc aproape nimic, din lipsa timpului, si a chefului, pentru ca gasesc cu greu momente dedicate mie, unul din cele mai faine lucruri din blogosfera, era participarea alaturi de Ginny-Yarn along. La ea am descoperit ce inseamna o lana din fire naturale (la inceput cumparam acrilic pentru ca avea culorile frumoase), carti faine pe care le-am citit ulterior, un fel de club la distanta de tricotat. Poate ca nu m-am spetit tricotand dar cu siguranta am citit mai mult ca sa nu ma prezint cu aceeasi carte mai multe miercuri la rand:)
N-am mai facut niciun rand la fularul roz, dar am adus un ghem nou de sus, ca mi se terminase ata:), macar sa o am la indemana. Cartea e...ceva usurel si dragut, ca citatele de pe facebook, pe care le sheruiesti, le citesti, ti le notezi si le uiti in secunda imediat urmatoare. Cred ca e o carte buna de dat cadou unei doamne educatoare/invatatoare de 1 martie:).
De regim nu m-am tinut deloc, ca...a nins si pe straduta mea e sticla, si ma streseaza drumul spre casa, nu ma pot duce la sala si... simt o nevoie incredibila sa mananc gras. Intr-o seara am cumparat carnati pe care i-am prajit. Pentru prima oara in viata. As manca slanina afumata, dar n-am de unde:))
Pana atunci, supe creme de legume si borsuri din oase.
Azi m-a abordat o doamna necunoscuta si i am dat maia:). Maiaua mea creste in mai multe case:)


"Dragostea poate schimba vietile oamenilor, nu vorbele pline de virtute."


mi se prind toate orhideele pe care le plantez, asta e dintr-o frunza, dar oare va arata vreodata ca cele din magazin? Mi-ar placea o sera unde sa cresc orhidee, sau niste pervazuri late:) (asta se poate rezolva mult mai usor:))

vineri, 12 ianuarie 2018

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele

Astazi : 12.01.2018, am avut o senzatie cam ciudata la inceputul de an, parca eram pe nisipuri miscatoare
Sunt recunoscatoare pentru: vraful cu carti noi care ma asteapta:) (a avut elefantul books50)
Ma gandesc: cum sa mi fac un plan alimentar. Mi-a trimis un prieten care a slabit incredibil de tare un fel de brosura cu niste prafulete/pastilute pe care le-a luat si un plan alimentar. M-am oprit la pagina in care scria ca poti manca doar castraveti:))). Eu trebuie sa mananc si daca anul trecut am invatat ceva, e ca trebuie sa mananci ca sa poti sa te tii de treaba, altfel ma tine de luni pana joi:)), joia e ziua in care-s cel mai infometata, nu stiu de ce. Am sa ma chinui sa-mi fac planul alimentar in scris si sa ma tin de el:)
Sper: sa am curaj
Citesc: Opreste-te-putin-si-priveste-in-jur. Nu spune nimic nou, dar aminteste despre lucrurile mici si frumoase si banale
In bucătărie: portocale mici, friptura de purcel la ceaun, oase care fierb pentru a se transforma intr-un bors maine (la mine borsurile se fac in doua zile, in prima vreo 8 ore fierb doar oasele, din lene, dar am si citit ca supa de oase e foarte sanatoasa), mancare pentru caine. Azi Ilinca a stat singura acasa si la un moment dat am sunat-o sa-i dea mancare cainelui, dar ea tocmai mancase din mancarea lui si chiar se intreba de ce e atat de rau pateul:) (ii scosesem la incalzit niste carne dintr-o conserva pentru caini si o lasasem intr-un castronel). Am maia la crescut, as vrea sa fac naan maine:)
Ce mai mesteresc: nimic, as vrea un sort pentru o prietena careia ii place sa gateasca:)
În casa: e bine si cald, am spalat pe jos cand am ajuns,  dar deja nu se mai vede:) cu atatea animale (intr o seara chiar imi era ciuda ca avand atatea nu poate fi frumos si curat la noi ca la altii, dar apoi mi-am dat seama ca asa e la noi, nu va fi niciodata ca la altii si nici nu-mi doresc asta;). 
Aziam fost la job, am venit repede acasa ca Ilinca a stat singura, sper ca in vacanta de vara sa fie o constanta:)
Vreau: claritate
Saptamana care a trecut a fost eficienta, am avut foarte mult de lucru si inca mai am. Avem catel mic cu care am fost de multe ori la veterinar pentru ca e bolnavior (in afara de Hugo, care e bine si care nu mai are voie in casa de frica sa nu se imbolnaveasca reciproc). M-am stresat un pic, imi pare rau ca am judecat in trecut mamele ca stergeau clantele de la usa camerei copilului cu spirt, eu m-am stresat pentru un caine, nu o sa-mi mai dau ochii peste cap la comportamenteul extrem al nimanui. 
Un citat: "Pana si cea mai frumoasa muzica devine obositoare daca o ascult neincetat. Dar daca o ascult dupa ceva vreme, ea redevine minunata. Problema nu este muzica in sine. Ci relatia mea cu mea." Opreste-te putin si priveste in jur
O imagine:

un mesaj:) 

miercuri, 3 ianuarie 2018

Cel mai bun cozonac din lume - cozonac cu maia naturala

Am facut inainte de Craciun un cozonac cu maia. Doi mai exact, pe 30 am facut alti doi, ca nu mai ramasese nicio bucatica.
De ani de zile fac cozonac la Paste si la Craciun si de fiecare data are acelasi gust, desi folosesc alta reteta: a paine dulce. De Paste mi s-a parut ca ma apropiam de gustul de cozonac, nu si de consistenta: umeda si densa si aerata de cozonac din copilarie, framantat o ora pe ceas de mainile bunicii.
Initial am vrut sa adaptez o reteta clasica la maia, dar apoi, am facut propria reteta si ma bucur ca am repetat-o,sa ma asigur ca am scris bine cantitatile, pentru ca este superb, este Acel cozonac:) cu gustul acela moale si minunat de coaja de portocala si lapte:).
Singurul regret e ca nu am niste poze demne de asa un cozonac, dar promit sa-l repet de Paste si sa-i fac atunci sedinta foto pe care o merita (nu pot sa-l fac mai devreme, ca nu vreau sa mai mananc nimic pentru urmatoare luni, atat am acumulat zilele astea)
proaspat scosi din cuptor

textura - fasiile care se aleg

un mic dejun pe care as putea sa-l iau zilnic:)


Minunatul acesta presupune un timp de asteptare de 14 ore, asa ca ideal ar fi sa fie framantat seara si copt a doua zi:). Asta din cauza maielii naturale:)

Reteta:

Pentru aluat: 
(toate ingredientele la temp camerei)
-320 g maia,
- 600 ml lapte (impartit in 500+100)
- 100 g unt topit
- 4 galbenusuri
- 280g zahar
- 1kg faina alba
- 100g faina neagra
- 2lg coaja de portocala rasa (amestecata cu zahar, mi-a adus o prietena portocale bio din Grecia, dar am vazut ca si portocalele cele mai mici si urate vandute la plasa au coaja asemanatoare)
- esenta de vanilie jumatate de sticluta (o turnam in cele 100ml lapte)
-sare 12 grame dizolvata in cele 100ml lapte  (eu cantaresc sarea ca mereu mi se pare prea multa, asa ca pun cam 1-2%din cantit de faina)

Pentru umplutura:
-250 g nuci (se pot folosi si mai multe, mie nu-mi place umplutura de la cozonaci)
-100g zahar
-4 albusuri
-esenta rom
-1 Lingura cacao
+ optional rahat

Pentru uns:
-un galbenus
-doua linguri de lapte
-o lingurita de zahar brun/alb de presarat deasupra

Punem in vasul mixerului/ligheanului:
1) maiaua
2) 500ml lapte la temp camerei in care amestecam: untul topit si racit+ galbenusurile+zaharul
Mixam 1+2, lasam 10 minute sa se oxigeneze
3) faina alba
Mixam din nou 2-3 minute, lasam 20 min.
4)100ml lapte in care s-a dizolvat sare, coaja portocala, esenta vanilie
5) faina neagra
Mixam din nou pentru 10 minute, treapta medie. La mana cam 20-30 minute.

Lasam aluatul la odihnit, acoperit cu o folie 2 ore.

 Intre timp, facem umplutura: tocam nucile, eu am o chestie super faina de la Tupperware, nu vreau sa le fac reclama, dar am tocatorul acesta de aproape 2 ani si sunt fooooarte incantata de el. Pot toca nuci, dar si trei catei de usturoi sau cateva fire de patrunjel, plus ca se spala intr-o clipa (calitatea favorita a lucrurilor din bucatarie), neavand niciun fir electric se baga efectiv in chiuveta cu totul;). Pretul este insa...cam prea piperat:). Deci tocam nucille, batem albusurile cu zaharul pana se face spuma tare, le amestecam cu nucile tocate si cu esenta de rom.

Pregatim tavile (punem hartie de copt).
Impartim aluatul in doua. Fiecare jumatate o mai impartim in doua.
Luam un sfert si-l intindem tandru pe masa unsa cu ulei, cu mainile uleiate si ele. Intindem umplutura de nuci, punem rahatul bucatele, rulam cat mai strans. Repetam cu celalalt sfert. Prindem rulourile la capete si le impletim (pe cat posibil, aluatul e destul de moale). Punem repede cozonacul in tava si il aranjam cat mai uniform. Repetam cu bucata numarul doi de aluat si devine cozonacul doi.

Ungem cozonacii cu ulei (ca sa nu se lipeasca), bagam tavile intr-o sacosa curata in asa fel incat partea de aluat sa fie cat mai putin expusa la aer si-i bagam la frigider pentru 10-12 ore(eu am cumparat una maieu dintr un supermarket special pentru a inveli cozonacii) !!! Atentie, nu-i invelim in folie, ca nu au unde sa creasca.

Dimineata scoatem cozonacii pe masa/blatul din bucatarie si-i lasam inca 2 ore sa si definitiveze cresterea, sa se relaxeze la caldura.
Preincalzim cuptorul la 200 grade.
Ungem cozonacul cu galbenus amestecat cu lapte,  presaram zahar deasupra si bagam cozonacii pe treapta din mijloc, ii lasam la 200 grade timp de 10 minute, apoi inca 45-50 min la 180 grade.
Cand sunt copti, ii scoatem din cuptor, ii lasam cateva minute in tavi, apoi ii scoatem si-i punem rasturnati pe un prosop curat. Si...daca avem rabdare sa asteptam sa se raceasca, ii taiem frumos cand s-au racit:), daca nu, ne frigem degetele si ignoram sfaturile primite in copilarie in legatura cu aluatul lipit de stomac.

PS: pare complicat, dar nu e si garantez pentru reusita retetei:)
PPS: eu preventiv am aruncat pe peretii cuptorului 50 ml apa atunci cand am bagat cozonacul, ca sa-i permita cojii sa nu se intareasca, sa aiba unde sa creasca:)

marți, 2 ianuarie 2018

Provocarea Iuliei

Am vazut ca am scris tare putin anul trecut pe blog, m-am gandit sa-l inchid, apoi...am zis sa fac un experiment. Sa incerc sa scriu de doua ori mai mult pana la sfarsitul anului, daca tot simt ca trebuie sa l inchid, asta e:). Cred ca mai am ceva de spus, inca nu stiu ce, cert este ca mi face bine si mi da un echilibru blogul. Ce mi aduce? Ma simt bine cand scriu, dar la fel de bine as putea sa scriu in privat, imi potoleste nevoia de exhibitionism oare? Cred ca cel mai mare beneficiu al blogului sunt oamenii minunati pe care i-am cunoscut cu ajutorul lui:).
Unul dintre ei e Iulia, care mi-a propus sa intru in gasca ei:), m-a mituit cu un cadou asa cu grija ales:), de parca m-ar cunoaste de cand lumea:).
Ce face gasca Iuliei? Economiseste:)) Iulia ma indeamna si va indeamna sa acceptati provocarea celor 52 saptamani.
Pentru asta mi-a trimis si pusculita, si modalitatile exacte de conomisire, sa pui un leu in prima saptamana, doi in a doua, si 52 in ultima. Sau invers, 52 in prima...sau, sa pui 26,5 lei saptamanal.
Eu am ales varianta aceasta, pentru ca eu nu sunt platita la saptamana, ci la luna, asa ca...voi depune o singura data pe luna, cand iau salariul, suma egala a celor patru saptamani:), adica 110 lei, in pusculita de tabla, care nu se poate desface :)) primita de la Iulia (primul lucru la care m-am uitat e sa vad daca are dop pe unde poti scoate banii:))

Iulia s a gandit cum sa nu mi dea sansa sa trisez:)) 
Am mai incercat provocarea, dar mereu ma imprumutam din bani, plus ca mi se parea foarte greu sa pun bani in ultima saptamana inainte de salariu, cand in mod normal nu prea am bani:)).
Acum am alta motivatie:), plus ideea de a pune banii in ziua de salariu, multumesc Iulia. Se mai inscrie cineva? Ce facem cu banii in decembrie? Mereu banii pe care i strang trebuie sa aiba un scop si sa nu am acces la ei:). Cu exceptia mobilei de bucatarie, de obicei banii sunt economisiti pentru vacante in cazul nostru, in conditiile in care sunt mama singura si am de platit o ipoteca, un after school, benzina, si alte cheltuieli:), asa ca la salariul urmator de obicei am maxim 20 lei in buzunar in lunile bune. Si economisesc 10%din venitul lunar. Am vrut mereu sa cresc suma, dar n am reusit, acum cu pusculita Iuliei voi fi nevoita:)

luni, 1 ianuarie 2018

Cuvantul anului 2018

Sa dea Domnul sa avem un an bun, cu bucurii si sanatate!La multi ani 2018!

Rev a fost super: am citit O amintire de Craciun de Truman Capote, m-am uitat la focurile de artificii de pe dealurile de jur imprejur, am luat o gura de sampanie apoi am oferit o mortilor (cred ca doar ei pot bea sampanie:)), ieri au fost prieteni pentru care am gatit si am asezat masa de sarbatoare, Ilinca a fost cu uratul la noi pe straduta impreuna cu fetita de vis-a-vis si era in extaz. A venit acasa atat de fericita, turuia intr-una, cu obrajii rosii de frig si cu buzunarele pline de bomboane, un covrig si o portocala. Doamna care i-a dat covrigul avea un lighean plin:). I s-a parut cea mai tare experienta. A castigat 32 lei:). De Craciun am fost cu colinda la rude si prieteni, a castigat aproape 500 dar nu s-a comparat. Ce m-am bucurat ca a putut avea o experienta reala de urator:)). Am fost si eu o singura data cu uratul cand eram copil si pot si acum spune cu precizie ce a zis cutare sau cutare, cu ce ne-a servit, cati bani ne-a dat, cum sclipea bradul la geam cand am ajuns inghetata acasa:)

In anii din urma mi-am ales cate un cuvant dupa care as vrea sa mi definesc anul, desi un an are 365 zile care au atatea ore care se pot defini fiecare in felul ei:). Imi place totusi cand privesc in retrospectiva si vad ca...tangential a fost un laitmotiv al vietii traite de noi.
In 2015: Viata simpla
In 2016: Schimbare
In 2017 a fost: Bucura-te!
Iar in 2018, voi alege un cuvant dinamic, spre care ar trebui sa tind, dar din lene si din comoditate, aleg mereu si mereu calea cea usoara si batatorita: Determinare; simt ca de asta am nevoie ca sa pot sa fac ceea ce imi doresc:)
Determinare ca sa:
-termin ce am inceput
-sa fac miscare
-sa mananc corect
-sa fiu mai ordonata
-sa las telefonul sa stea cu orele singur (altfel voi ajunge prezenta in viata telefonului nu a copilului-nu ma refer la prezenta bibelou ci la una activa)
-sa fac ce trebuie, chiar si cand as alege mereu sa fac altfel (de genul, sa mi sun acum rudele indepartate sa le spun la multi ani...nu stiu de ce imi este foarte greu sa sun si sa raspund la telefoane de acest fel...)
-sa fiu draguta/sa am grija la aspectul meu (azi la biserica eram singura imbracata cum s a nimerit, in rest, toti erau de sarbatoare)
-sa vorbesc mai frumos/putin
-sa economisesc
-sa nu mai cumpar prostii
-sa merg la Liturghie (pentru asta tare mi mai trebuie din pacate determinare)
...


Un an care sa va intreaca toate asteptarile!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...