Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Sfarsit de vacanta

     A venit toamna, de cand stau la casa nu ma intreb cand a trecut vara, pentru ca am trait-o zi de zi. Sper sa fie cat mai calduroasa si lunga, mai ales ca nu avem strada:)), o repara si momentan au ras-o pana la stratul de pamant.
    Ne-am intors dupa o saptamana de mare cu o vreme minunata, a fost racoare, a batut vantul mai tot timpul, am putut sta la plaja toata ziua, chiar daca sub umbrela.Mereu mi-a placut marea spre sfarsit de sezon si plaja ca a mea nu mai are nimeni ;)) (e comfort holiday pentru mine, ca si cozonacul de Craciun, imi aminteste de copilarie si sunt fericita fara sa fac niciun efort).
   Ce ciudat totusi sa stai o saptamana intreaga fara sa faci nimic, nici macar n am citit, ca trebuia sa-mi mijesc ochii si preferam sa ma uit in zare. Telefonul mi-l lasam in camera, asa ca nici pe el nu am stat. Sa stai o saptamana intreaga degeaba, sa te uiti la cer si sa te bucuri de soare si vant. E destul de greu si cred ca vom avea tot mai putina rabdare sa facem plaja. De altfel, putini citeau, majoritatea stateau pe facebook, cativa jucau table, chiar si noi am jucat carti.
   Intr-o seara am cautat o covrigarie ca imi aminteam eu ca erau niste covrigi faini de tot, asa ca am strabatut Mamaia dintr-un capat in altul cautand "covrigul de aur" pe care nu l-am gasit, a doua zi insa a trecut o gipsy cu covrigi fix pe sub nasul nostru. Ii dau Ilincai 10 lei sa cumpere covrigi, vine cu trei si fara rest. O intreb dar cat era covrigul? "Era trei lei, dar doamna era saraca si nu a avut rest". In alta seara vede la o taraba o oribilitate de catelus de jucarie care invartit de o cheita, latra. Ii spun ca nu am bani, dar insista doar sa intrebe cat costa, vine bucuroasa "Doamne ce doamna generoasa, a zis ca e 20 lei, iti dai seama cat de scump e catelusul".
   Si un gand mai putin dragalas: intr-o zi in care batea vantul destul de tare, eram semi-imbracate, a venit o familie  formata din trei membri, un el, o ea si o fata de 18-20 ani. Doamna a insistat sa i se deschida umbrela, s-a certat cu cei care inchiriau sezlonguri si umbrele, ei motivand ca-i pun in pericol pe ceilalti daca le zboara umbrela-n cap,  toata plaja ne-am dat ochii peste cap, eu m-am gandit ca e genul "ala" de femeie la care nu-i convine nimic si face reclamatii pe unde se duce. Peste vreo jumatate de ora a mai aparut o fata a doamnei, imbracata cu trening, cu un turban pe capul chel de boala, si-a tras sufletul din cauza efortului pe care-l facuse ca sa ajunga la sezlong. Dintr-o data n-am mai stiut ce fel de doamna e "aia".
   Citesc de pe telefon The joy of less, imi place, are idei pertinente, multe de bun simt. Voi relua obiceiul bullet-journalului pentru care pe mine m-a ajutat sa ma organizez si la job si acasa si financiar. Abia astept sa inceapa Ilinca scoala sa avem program clar (probabil cand va fi mai mare si nu va merge la scoli de vara o sa ma bucur de vacanta ei).
    Recitesc o carte icredibila, Simbolismul corpului uman Annick de Souzenelle, daca va cade in mana, neaparat sa o cititi, doamna e o forta intelectuala si teologica.
   Am inceput sa ma spal cu sapun facut de mine, nu mi-a cazut pielea de pe maini inca:).
   Incerc sa ma organizez (cu liste), sa renunt la porcarii, sa ma feresc de magazine gen English home, Oysho sau Carturesti (de unde plec cu diverse lucruri de care n-am nevoie), sa nu-mi mai cumpar materiale de hobby, sa nu mai dau multi bani pe carpe, sa triez, sa arunc sau donez de fiecare data cand imi cumpar ceva: mi-am cumparat o pereche de sandale pe care le urmaresc din mai asteptand sa se reduca si am aruncat o pereche cu pielea patata, pe care le tineam...in cazul in care ma incalt la tara cu ele, desi la tara nu stau niciodata in sandale. Multe din lucrurile mele nu sunt nici de dat, dar nici de aruncat:)), asa ca raman...


de pe drum

asa trebuie sa fie in rai, paius pe care-l adie vantul

abia asteptam sa beau cafea acasa:)
Zile cu bucurie! Ma duc sa framant o paine cu malai dupa reteta fetelor de la savoriurbane, dar cu maia:)

3 comentarii:

  1. Bine ai revenit! Ma bucur ca te-ai relaxat la mare, eu numai nervi mi-am facut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca relaxarea vine odata cu varsta:)) si a noastra si a copiilor:) nostri.

      Ștergere
  2. Acum imi place si mie marea cel mai mult, in a doua parte a lunii august. Ma topesc de dor, desi anul trecut am fost, dar... vara fara mare pt mine e vara inutila!...
    Frumusicilor si dragelor! E de neinteles cum iti poate fi atat de drag cineva pe care nu l-ai cunoscut face to face!
    " doamna era saraca si nu a avut rest" - of, ce bine ca gandeste asa!...
    De english home si carturesti nu pot sa ma feresc, nu vreau sa ma feresc, in orasul asta cand mai e si vara si canicula nu-ti mai permiti alte constrangeri... si la noi e inca vara si prea cald...
    Pielea mainilor se va face mai fina si sanatoasa, sper sa mai faci sapun si cu arome (mie-mi place verbina, melissa, portocala, sunt uleiuri esentiale care fac bine si le poti incorpora in sapun dar stii si tu...)
    Numai bine va doresc, din toata inima!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...