Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

duminică, 17 septembrie 2017

Jurnal

   Citesc o carte faina: Dimineti cu Dumnezeu, ma chinui sa nu citesc mai mult decat o dimineata pe zi:) (de cele mai multe ori o citesc seara la culcare:). Ce titlu bine ales;), autorul are o voce atat de echilibrata!Daca o gasiti la reducere neaparat sa o puneti pe lista;)
   Nu reusesc sa scriu zilnic cele trei pagini pe care mi-am propus sa le scriu, oricum dimineata o fac doar in week-end, dar perseverez.

   Imi pierd mult timp cu telefonul in mana...e ca la dulciuri- pana in ziua in care voi spune...pana aici. Maine va fi ziua aceea. Acasa nu ating telefonul decat ca sa vorbesc, sa caut retete, altfel 30 minute pe zi in care sa citesc bloguri, sa ma uit pe facebook. Am devenit dependenta. Cu fiecare 30 minute cu care depasesc, prelungesc zilele fara. Pe laptop intru destul de rar, ceea ce e foarte bine, in timpul saptamanii aproape niciodata. Devin tot mai absenta din viata mea, si unul din aceste motive este...telefonul si postarile noi de pe diverse grupuri in care sunt bagata, fara de care pot trai foaaaarte bine, de fapt pot trai. De ieri m-am apucat din nou de tricotat, asta cu siguranta ma va ajuta sa stau departe de telefon, un pullover raglan (ca e singurul mod pe care-l cunosc;). Stiti ca acum cativa ani ni se pareau boemi si pionieri cei care spuneau ca nu au televizor in casa? Sa vad cine va indrazni sa nu aiba smartphone:)).
   A inceput scoala:), pentru noi e o structura de care aveam mare nevoie (in primul rand, financiar pentru ca afterschool-ul e mai ieftin decat scolile de vara si stiu ca al meu copil mananca de la cantina mancare sanatoasa fata de cattering si pentru Ilinca ca nu se mai plictiseste intr-un program haotic in care ai toata ziua timp de joaca. Mi se pare mie sau copiii nu mai stiu sa se joace? Nu se mai bucura de joaca? Vor sa faca ceva, sa fie ghidati, directionati, provocati, sa nu cumva sa se plictiseasca. Plictiseala e un fel de flagel de care trebuie sa ne ferim cu orice pret:)). Oare ce vor face cand vor fi mari? De fapt nu vor avea cand sa se plictiseasca...acum toti stam pe telefoane daca Doamne fereste ne plictisim la un rand de 3 oameni sau daca stam 5 minute singuri. Cand vor fi ei mari, facebook-ul va fi cu holograme si vor da like-uri dupa ce vor putea face plaja si ei o fractiune de secunda in postarea din vacanta a unui prieten.
    Am fost week-end-ul trecut la un festival in sat la noi, la 200 m de casa noastra, mi s-a parut foarte tare:)) - La vie, un festival cu vin, bere (cred ca mai multi beau bere decat vin, dar era bere artizanala macar), mancare si muzica. Am castigat 50 lei :)- mi-am invins frica de penibil si m-am dus si am cerut un autograf Mariei Raducanu (daca nu stiti cine este, e o doamna care canta frumos si care arata socant de bine de aproape (pe scena parea batrana si stearsa)). Mi-am invins frica, am plecat cu o energie foarte pozitiva de la festival:). Mi-am dat seama ca daca ceream autograful pentru Ilinca n-as fi avut nicio ezitare, dar asa, pentru mine...mi-a fost frica, de parca eram adolescenta din nou.
   Dupa ce am lauda-o cam mult, mi s-a stricat masina de doua ori saptamana asta ;)), o data, in prima zi de scoala intr-o intersectie, cand sa fac stanga s-a blocat pedala de la ambreiaj, am ridicat o eu cu mana, n-a mai intrat in viteza, imediat a coborat un domn cu baiatul lui si m-au impins pana pe trotuar. A doua oara, pe Independentei (un bulevard cu sase benzi, cate trei pe fiecare sens, pe banda de langa axul drumului, a facut scurt circuit, mergea cheia in gol, nu se auzea nimic. Am pus pe avarie, am sunat la mecanic, am iesit din masina, un domn de la un bloc m-a intrebat daca am nevoie sa ma impinga mai langa trotuar, s-a oprit circulatia pe toate cele trei benzi si am impins-o pe dreapta. Nimeni nu m-a claxonat, cu exceptia unui coleg de-al meu, care nu vazuse ca sunt eu... Cand imi povestea o cunostinta acum cativa ani cum ca in Germania au dat zece maisni cu spatele sa iasa el, mi se parea din povesti nemuritoare. Si pentru ca sa trec eu s-a oprit circulatia cat am impins masina la o ora de varf, vineri dupa-amiaza, suntem civilizati. Masina e bine, a avut o prostie;)

Avem catel nou ;)), tot caniche, Hugo, doar ca e tare talamb, nu prea seamana cu Millo deloc, dar il iubim asa cum este;)). Azi am fost la o expozitie chinologica si Ilinca a zis ca va merge si ea cu Hugo, daca reusim sa-l facem sa mearga in lesa;)).
   Sambata ma duc la un curs de facut paine cu maia pe care abia-l astept...am senzatia ca nu o stapanesc in totalitate... nu stiu cum determin cat are nevoie sa creasca...
Scuze pentru calitatea pozelor, toate sunt facute cu telefonul :).
Saptamana plina de bucurii si fara gadget-uri!

joi, 7 septembrie 2017

Paine si vin, miere si lapte - paine cu particule de aur (cu maia si malai)

Eu sunt brutar de week-end. In timpul saptamanii, si eu si maiaua ne vedem de job-urile noastre reale, eu mai la oras, maiaua in frigider.
Vineri seara o scot si o hranesc, apoi sambata dimineata si seara la fel. Seara framant paine si duminica dimineata tare, o coc:). Cand se trezeste Ilinca deja toata curtea miroase a paine coapta, eu si Cooper suntem aproape lesinati invartindu-ne in jurul ei. Desi nu se recomanda, mereu o tai calda si ma grabesc sa pozez ce pot, pentru ca dupa prima felie urmeaza foarte repede celelalte. Ne asezam pe scari si mancam paine:), cu putine exceptii asa arata diminetile noastre de duminica.
Imi place sa fac paine, la fel de mult pe cat sa mananc.
Reteta cu malai a aparut in urma unei poze a fetelor de la savori urbane cu o paine uriasa si minunata.
Ne trebuie: o oala mare de 5 l cu capac, eu am una emailata, una de fonta este si mai buna pentru a coace painea in ea+ hartie de copt asezata astfel incat sa treaca de marginile oalei
Ingrediente:
- pentru mamaliguta 60 g faina porumb
                                  350 g apa
                                  1 lg sare
- painea cu malai:     220 g maia
                                 600 g faina
                                 250 g apa foarte putin calduta
                                 2Lg ulei masline
                                 1lg sare
Reteta:
- se fierbe 60 g malai in 350 g apa cu o lingurita de sare (iese o mamaliga moale moale), se acopera cratita cu o farfurie ca sa nu prinda mamaliga pojghita si se lasa la racit
- se amesteca 220 g maia (de ce 220? ca atata aveam si doar nu era sa arunc din ea ca sa fie o cifra rotunda) cu apa, faina, mamaliga racita,sarea si uleiul 10 min.
-se acopera cu folie si se baga vasul cu aluat in frigider, unde se lasa peste noapte.
- a doua zi dimineata, se scoate si se lasa pe blatul din bucatarie o ora. Dupa aceasta ora, se unge blatul cu ulei, se intinde un patrat care se impatureste de trei ori in sus, de trei de la stanga la dreapta si apoi i se da o forma painii.
-se deschide cuptorul la maxim, painea se mai lasa la dospit inca o ora in oala in care va fi coapta, pe hartie de copt cu margini inalte
-se toarna 100 ml apa calda sub hartia de copt, pentru a crea un pat de abur painii. Acum e momentul sa crestati painea (eu folosesc un cutit, dar ori nu e suficient de ascutit, eu nu am invatat sa fac eu taieturi rapide pe un aluat elastic si moale ca mereu imi iese cam altceva decat vreau:)
-se pune capacul si se baga oala in cuptor. Se reduce temperatura la 230 grade si se coace 30 minute pe ceas
- dupa 30 minute se reduce temperatura la 200 grade si se scoate capacul de pe oala si se mai lasa 15 minute permitand painii sa se rumeneasca
- se scoate pe un gratar si se lasa sa se raceasca (la noi nu s-a intamplat niciodata asta, stiu ca procesul de coacere se termina cand painea e rece, placerea de a manca paine calda, pe care o rupi intre degete este insa nepretuita:)
Painea este minunata, merita incercata, si mai ales mancata, malaiul ii da o culoare foarte frumoasa, e o paine cu particule de aur:)








luni, 4 septembrie 2017

Bogatie


Fac curat in lucruri, de fapt scap de ele. Am gasit un carnetel din 2002, in care e scris:
"Vreau sa intru intr_un magazin Select (erau in Germania in benzinarii) si sa_mi cumpar cafea, sandvis, ciocolata, ursuleti din geam (chiar daca nu_mi folosesc la nimic)"
Acum pot oricand sa fac asta, yeiii sunt bogata:)

duminică, 3 septembrie 2017

Cum se face maiaua pentru paine?

Prima oara nu mi-a iesit, din cauza ca am hranit o prea rar, pentru ca nu m-am indurat sa arunc jumatate, mereu pastram mai mult:) (sunt strangatoare). Mirosea asa de groaznic incat am vrut sa o arunc cu tot cu vasul in care o crescusem, n-avea nicio legatura cu maiaua, era doar faina inacrita.
A doua incercare a fost cu succes, am facut mai multe paini de atunci, am si dat unei prietene, mai am de dat pentru amatorii din Iasi:).
Prima oara am auzit de maia prin 2010, de la o prietena nemtoaica a fratelui meu, a venit in vizita cu un borcan cu ceva albicios care dadea pe afara si a facut o paine asa si asa. Mi s-a parut o aberatie, genul de fite din occident, mai ales ca eu stiam ca drojdia e buna, sunt oameni care iau si suplimente de drojdie de bere. In continuare nu sunt documentata in legatura cu efectele negative sau pozitive ale drojdiei. Painea cu maia insa este incredibil de gustoasa, cu o textura densa dar aerata, elastica, nu ti se umfla in stomac. Gusturile se educa, dar painile care mi-au iesit mie sunt atat de bune ca nu prea mai putem manca paine cu drojdie, pur si simplu imi pare ca n-are niciun gust.
Copilul si cainele meu care nu pun gura pe paine neam, rad dintr-o rasuflare jumatate dintr-o paine cu maia.
Sa revenim la maia. Am facut-o dupa indicatiile de aici.
Va trebuie:
- un borcan de sticla de 800 g cu capac (sau orice alt recipient transparent cu capac). Borcanul este cel mai simplu de folosit pentru ca pur si simplu se pune capacul, se sbate putin si se amesteca singure ingredientele.
- un cantar de bucatarie
- faina alba de grau eu folosesc 650 sau de la moara
- faina de secara (pentru inceput)
- apa (eu am pus de la chiuveta, pe care o tineam intr-o sticla pe blat - apa a fost la temperatura camerei)
E foarte bine descris procesul pe blogul Codru de paine, dar il reiau totusi:
Atentie! Maiaua se hraneste dimineata si seara, cu exceptia primei zile!!! (daca incepeti la 7 seara, la 6-7-8 dimineata ar trebui sa o hraniti)
La fiecare hranire spalati borcanul. Turnati maiaua in alt vas, spalati borcanul, adaugati cantitatea cantarita de maia, apoi apa si faina.
In afara de pornire, se respecta PROPORTIA: 1 parte maia, 1 parte apa, 1 parte faina
Ziua 1 : amestecati 100 g apa, 50 faina secara, 50 faina grau. Puneti capacul lasati 24ore
Ziua 2: spalati borcanul, pastrati 75 g cultura, 75 g apa, 75 g faina (25 secara, 50 faina grau)
Ziua 3-7 (de acum din 12 in 12 ore, dimineata si seara) spalati borcanul, pastrati 75 g cultura, 75 g apa, 75 g faina grau
Din ziua a 7-a puteti face paine:). Si ce paine minunata:)
Tot de acum o puteti pune la frigider si sa o scoateti o data pe saptamana sa o hraniti daca sunteti ca mine, brutari de week-end.

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Sfarsit de vacanta

     A venit toamna, de cand stau la casa nu ma intreb cand a trecut vara, pentru ca am trait-o zi de zi. Sper sa fie cat mai calduroasa si lunga, mai ales ca nu avem strada:)), o repara si momentan au ras-o pana la stratul de pamant.
    Ne-am intors dupa o saptamana de mare cu o vreme minunata, a fost racoare, a batut vantul mai tot timpul, am putut sta la plaja toata ziua, chiar daca sub umbrela.Mereu mi-a placut marea spre sfarsit de sezon si plaja ca a mea nu mai are nimeni ;)) (e comfort holiday pentru mine, ca si cozonacul de Craciun, imi aminteste de copilarie si sunt fericita fara sa fac niciun efort).
   Ce ciudat totusi sa stai o saptamana intreaga fara sa faci nimic, nici macar n am citit, ca trebuia sa-mi mijesc ochii si preferam sa ma uit in zare. Telefonul mi-l lasam in camera, asa ca nici pe el nu am stat. Sa stai o saptamana intreaga degeaba, sa te uiti la cer si sa te bucuri de soare si vant. E destul de greu si cred ca vom avea tot mai putina rabdare sa facem plaja. De altfel, putini citeau, majoritatea stateau pe facebook, cativa jucau table, chiar si noi am jucat carti.
   Intr-o seara am cautat o covrigarie ca imi aminteam eu ca erau niste covrigi faini de tot, asa ca am strabatut Mamaia dintr-un capat in altul cautand "covrigul de aur" pe care nu l-am gasit, a doua zi insa a trecut o gipsy cu covrigi fix pe sub nasul nostru. Ii dau Ilincai 10 lei sa cumpere covrigi, vine cu trei si fara rest. O intreb dar cat era covrigul? "Era trei lei, dar doamna era saraca si nu a avut rest". In alta seara vede la o taraba o oribilitate de catelus de jucarie care invartit de o cheita, latra. Ii spun ca nu am bani, dar insista doar sa intrebe cat costa, vine bucuroasa "Doamne ce doamna generoasa, a zis ca e 20 lei, iti dai seama cat de scump e catelusul".
   Si un gand mai putin dragalas: intr-o zi in care batea vantul destul de tare, eram semi-imbracate, a venit o familie  formata din trei membri, un el, o ea si o fata de 18-20 ani. Doamna a insistat sa i se deschida umbrela, s-a certat cu cei care inchiriau sezlonguri si umbrele, ei motivand ca-i pun in pericol pe ceilalti daca le zboara umbrela-n cap,  toata plaja ne-am dat ochii peste cap, eu m-am gandit ca e genul "ala" de femeie la care nu-i convine nimic si face reclamatii pe unde se duce. Peste vreo jumatate de ora a mai aparut o fata a doamnei, imbracata cu trening, cu un turban pe capul chel de boala, si-a tras sufletul din cauza efortului pe care-l facuse ca sa ajunga la sezlong. Dintr-o data n-am mai stiut ce fel de doamna e "aia".
   Citesc de pe telefon The joy of less, imi place, are idei pertinente, multe de bun simt. Voi relua obiceiul bullet-journalului pentru care pe mine m-a ajutat sa ma organizez si la job si acasa si financiar. Abia astept sa inceapa Ilinca scoala sa avem program clar (probabil cand va fi mai mare si nu va merge la scoli de vara o sa ma bucur de vacanta ei).
    Recitesc o carte icredibila, Simbolismul corpului uman Annick de Souzenelle, daca va cade in mana, neaparat sa o cititi, doamna e o forta intelectuala si teologica.
   Am inceput sa ma spal cu sapun facut de mine, nu mi-a cazut pielea de pe maini inca:).
   Incerc sa ma organizez (cu liste), sa renunt la porcarii, sa ma feresc de magazine gen English home, Oysho sau Carturesti (de unde plec cu diverse lucruri de care n-am nevoie), sa nu-mi mai cumpar materiale de hobby, sa nu mai dau multi bani pe carpe, sa triez, sa arunc sau donez de fiecare data cand imi cumpar ceva: mi-am cumparat o pereche de sandale pe care le urmaresc din mai asteptand sa se reduca si am aruncat o pereche cu pielea patata, pe care le tineam...in cazul in care ma incalt la tara cu ele, desi la tara nu stau niciodata in sandale. Multe din lucrurile mele nu sunt nici de dat, dar nici de aruncat:)), asa ca raman...


de pe drum

asa trebuie sa fie in rai, paius pe care-l adie vantul

abia asteptam sa beau cafea acasa:)
Zile cu bucurie! Ma duc sa framant o paine cu malai dupa reteta fetelor de la savoriurbane, dar cu maia:)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...