Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 24 iunie 2017

Un fel de jurnal

Azi am fost la targul de oale si mi-am luat un vas de lut de pus painea la copt. Voiam tare si un clopot dar era doar pentru cuptor pe lemne. As fi incercat sa-l pacalesc, dar nu-mi intra in cuptorul meu electric.
Am facut deja maia pentru maine dimineata cand incerc paine de cartofi:), am cumparat si faina de moara;), sper sa iasa o paine taraneasca taraneasca:). Pana acum cea mai buna paine, care ramane si peste trei zile asa cum trebuie este cea cu bere:). Chiar intr-o seara am purtat o conversatie cu un domn intr-un supermarket despre bere...el era cunoscator, eu cumparam bere pentru paine:). Imi doresc sa mai descopar paini care sa poata fi numite ideale:). Am vazut la cineva la poarta o tufa de hrean, bunica facea placinte (poale in brau dar sub forma de melc) pe care le cocea pe fruze de hrean. Dupa ce le scotea din cuptor le curata si ramanea pe fund forma fosilizata a frunzei. Nu exista placinte mai bune:). Am incercat si eu, dar fara succes;). Am sa invelesc o paine in frunze:)
Am facut dulceata: de coacaze, de cirese amare si de zmeura. De capsuni n am facut, ca sub 10 lei si cu gust n-am gasit. As vrea niste petale de trandafiri sa fac otet pentru frectie:)

Ilinca a terminat clasa pregatitoare. Sunt putin dezamagita de...bullying-ul de la after-school cand domnul sta cu orele in cancelarie si elevii darama scoala. Asta n-ar fi mare problema daca ar veni cu o vanataie fizica dar nu cu unele sufletesti:). Incepand de la clasa 0 copiii hartuiesc alti copii. Prietena Ilincai rade constant de o alta colega, ii pune porecle, o cheama si apoi ii indeamna pe copii sa fuga de ea si aceea ramane plangand. Scena se repeta zilnic, agresoarea e din ce in ce mai rafinata. La inceput ii spuneam Ilincai sa-i ia apararea dar in timp, de frica sa nu devina ea victima am lasat-o mai moale. Victima nu-i spune mamicii ca sa nu o supere:), domnul considera ca sunt copilarii. Copilarii care ranesc zilnic...tot ce speri e sa nu fie copilul tau tinta.
Imi place Ilinca ca e bataioasa, chiar daca copiii (si multi adulti) o necajesc cu cicatricea si desi imi spune ca mie toate mi se par usoare dar daca as fi in locul ei n-as mai spune ca si ce, nu se supara atat de tare incat sa nu mai mearga intr-o colectivitate, sa se ascunda, sa abandoneze. De mine au ras doi copii (unul la gradinita ca am ciupici si de a doua zi n-am mai mers niciodata la gradinita si o fata de la bloc si n-am mai iesit o vara din casa). Sper ca ea sa nu piarda nicio vara din viata ei pentru ca rade cineva de ea si sper sa nu ajunga sa rada ea de nimeni:). La serbare un coleg a carui mama a fost inspirata a recitat inceputul din Apolodor de Gellu Naum. Ilinca a venit atat de incantata acasa spunandu-mi ca vrea cadou in avans pentru ziua ei de la anu cartea cu Apolodor, asa ca a primit Cartile lui Apolodor:). Imi amintesc cat de mult mi-a palcut si mie, este suuuper! Si cat imi place inca:). RECOMAND!!!

"La circ,in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
- Cum se numea?
-Apolodor.
-Si ce facea?
-Canta la cor.

Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat,nici dansator
Facea si el ce e mai usor:
Canta la cor.
Era tenor.
Grasut,curat,atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.

Si intr-o zi,Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor,
A spus asa:Mi-e dor!Mi-e dor...
De fratii mei din Labrador!"...


Am fost la Colour run:). Un lucru pozitiv a fost ca am iesit la alergat si chiar am alergat desi as fi preferat sa merg:)). Un lucru negativ a fost ca...mi s-a confirmat ca pozele de pe facebook nu prea au legatura cu realitatea:) - colorarea asta e un fas, poate in India unde are un simbol religios o fi ceva, dar la noi, dezbracata de orice semnificatie e doar o cursa fara scop de 5km si niste amidon colorat aruncat in aer; raman insa niste poze frumoase pe facebook, cu oameni mai fericiti ca in realitate;), care la sfarsit primesc toti medalii cu unicorni;)

 De citit citesc aceleasi doua carti de pe telefon, mi-e dor sa tin o carte in mana, dar daca le abandonez abandonate raman si-mi plac:)).
De ieri am inceput sa tricotez raglan o bluzita pentru Ilinca dintr-un fir minunat primit de Craciun de la secret santa (multumesc;). O perioada lunga n-am avut chef de mestesugit nimic:)), maxim de gradinarit in limitele unui om tare lenes;).
Senin si bucurie!

8 comentarii:

  1. Ma uimesc si pe mine copilasii. Fiica-mea e foarte sociabila, azi, in parc, s-a apropiat de o fetita, iar tatal fetitei o atentioneaza pe fiica-sa sa mearga mai repede ca Sofia vrea sa ii fure jucaria.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sofia este foarte prietenoasa si, desi a avut experiente urate cu copiii, sper sa ramana asa. Parintele in cauza probabil nu stia cum sa isi mobilizeze fetita sa mearga in ritmul lui si a vb aiurea de fiica-mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, dar totusi. La varsta Sofiei bucuria primeaza, dar mai tarziu va invata, se va proteja, toti o facem...

      Ștergere
    2. Da, asa e. Se va cali. Imi pare rau ca tb sa trecem prin asta in epoca parenting-ului.

      Ștergere
  3. Ador franchetea cu care spui lucrurile!:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu citesc Războiul sfarsitului lumii.Desi sunt fascinata de carte ,am citit doar 200pagini in doua săptămîni .Asta mai mult prin tramvai.Uneori o mângâi pentru ca arata foarte bine.Sper sa o termin 😼Copii sunt foarte egoiști uneori .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ;)), da e un sentiment placut sa tii o carte tiparita in mana :). Sunt egoisti si rai ca si noi, numai ca noi am invatat ca unele comportamente sunt inacceptabile si disimulam:)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...