Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 25 martie 2017

Degetul

Ilinca ma striga din dormitor "mami ce inseamna cand cineva iti arata degetul?" eu incep sa-i explic ca inseamna ceva urat, dar cum anume? "Cand tii degetul in sus" , continui ca este un gest vulgar si daca l-a vazut la scoala sa nu-i raspunda la fel nimanui, dar cine i l-a aratat?
"Alesia tine degetul asa si spune "pe cuvant de onoare", inseamna ceva urat? "(intre timp vine langa mine tinand degetul mic in sus).
A, asa e o expresie zic eu...la care Ilinca "dar cum e ala urat?"

joi, 23 martie 2017

Un gand

Intr_o seara am vazut pe netflix un film care m-a marcat. Un film spaniol, despre un baiat de vreo 8-9 ani care e rapit si cumva reuseste sa evadeze.
La politie identifica rapitorul, acesta figurand in evidentele politiei pentru niste condamnari minore, afirma ca nu are nicio legatura cu rapirea si incepe sa-l urmareasca pe baiat in speranta ca acesta va vedea ca s-a inselat cand l-a identificat. Mama lui e o avocata de succes, terorizata de urmaritor si de faptul ca politia nu-l aresteaza, vorbeste cu cineva, care pune pe doi domni sa-l invete o lectie. Intre timp, baiatul recunoaste ca l-a identificat aleator, ca de fapt el a fost agresat de colegii sai zi de zi -apare si un filmulet facut de acestia cand se distrau pe seama lui. Bullying. Mama suna sa opreasca "lectia" presupusului agresor, dar lucrurile degenereaza, aia il omoara.
Filmul pana la urma are un final neasteptat.
Un lucru am uitat sa precizez - baietelul e surdo-mut intr-o scoala tipica.
Ce m-a pus pe ganduri a fost faptul ca el era diferit de ceilalti si m-a facut sa ma intreb daca integrarea copiilor cu cerinte educationale speciale este intr-adevar de dorit. Daca nu cumva parintii sunt cei care au nevoie de acea "normalitate", cand normalitatea copilului e printre cei ca el. Daca nu cumva, dorind sa recuperam, integram acesti copii nu-i supunem la o singuratate fara margini, la un efort imens, la un stres imens zi de zi de zi. Va tine pasul cu copii tipici dar cu ce pret?

sâmbătă, 18 martie 2017

Hygge

Am aflat intamplator despre Hygge cand mi-a sarit in ochi coperta unei carti frumoase in timp ce frunzaream o librari online:). - Mica enciclopedie Hygge
Citind-o mi-am dat seama ca practicam cu toatele hygge fara sa ne dam seama sau fara sa stim ca are un nume - sa te bucuri de mirosul unei prajituri la cuptor, de o carte buna infofolita intr-o patura, de o cafea cu o prietena, de caldura unei lumanari aprinse intr-o seara ploioasa.
Cuvantul in sine pentru toata aceasta stare de bine le apartine danezilor care in statistici ies cel mai fericit popor din lume (nu m-au pasionat niciodata popoarele nordice, le vedeam asa ca pe mobila de la ikea, papucii ecco sau masinile volvo, perfect functionale dar aliniate la niste standarde rigide si gri; totusi se pare ca si-au facut din confort un scop in sine pentru a-si infrumuseta viata cotidiana).
Hygge este arta de a te bucura de lucrurile mici, de confortul la indemana, un inteles cat mai exact ar fi - arta de a crea confort intentionat, inseamna sa incetinesti, sa faci lucrurile pe indelete, in tihna, chiar in mijlocul iuresului, sa-ti creezi insule de liniste calm si bine.



Inseamna 

  • sa fii prezent in moment chiar si pentru cateva clipe, sa te bucuri de micile placeri care fac viata mai confortabila: sa aprinzi o lumanare, sa folosesti la un birou auster un pix frumos, sa ai o planta inflorita pe hol care sa-ti mangaie privirea de cate ori intri in casa, sa bei dintr-o cana preferata o cafea in timp ce pentru cateva clipe te uiti la primavara de afara, sa folosesti farfuriile bune 
  • sa prajituresti intr-o dupa amiaza ploioasa, sa te invelesti intr-o paturica moale si sa citesti o carte buna alaturi de un ceai/ciocolata calda/cafea
  • sa-ti inchizi telefonul si sa fii prezent macar din cand in cand (macar in timpul meselor sau duminicilor)
  • sa construiesti momente si relatii cu oamenii pe care-i iubesti si-i vrei aproape - e despre esenta si semnificatii, despre relatii si mai putin despre a castiga mai mult (odata ce nevoile de baza sunt satisfacute), dar nu e nici despre saracie ci despre echilibru (un mall nu e hygge, o cafea si o prajitura facuta de casa cu o prietena este:). E diferenta dintre a fi bogat si a trai ca un bogat:). Nu e despre a avea ci despre a face, a crea o stare - cumva opunandu-se consumerismului si locurilor comerciale care n-au suflu autentic, personalitate si povesti care sa le sustina.
  • sa creezi atmosfera si mai putin despre lucruri, e departe de a fi un set de reguli stricte ci e tocmai o pauza de la "trebuie"
  • sa fii atent la ce e in jur, la momentul si locul acum si la acele momente mici pe care n-ar trebui sa le luam "for granted", chiar si cand viata noastra e haotica, o mica pauza sau ceva ce incerci sa aduci frumos in viata ta
  • sa-ti creezi o insula de calm, un loc preferat, o activitate care-ti aduce bucurie, o candela aprinsa in bucatarie dimineata - apropo de lumanari, semineu, danezii le numesc lumini vii si ce poate fi mai viu ca o candela 
  • momente furate,savurate, mancare buna, gatita, aluaturi, dulciuri, companie buna, haine comode si frumoase, tricotaje, bauturi calde, timp pentru tine si cei importati pentru tine-  companie in care te simti confortabil, prieteni buni si familie cu care sa imparti momente in care toata lumea se simte bine("Attention is the rarest and purest form of generosity" S. Weil)
In final, cred ca filosofia hygge se rezuma la a fi de treaba cu tine:)

manusi dupa tutorialul acesta : http://shorichitz.blogspot.ro/2016/12/tutorial-mitene.html
In 2016 a fost unul din cuvintele cele mai folosite, dar se pare ca anul acesta tot de la nordici vine alta filosofie de viata tot opusa consumerismului...lagom - care nu inseamna sa aduci ceva in viata ta ci frugalitate, moderatie, minunata cale de mijloc. Lagom inseamna sa fii atent cu cheltuielile, cu mediul, cu timpul - sa-ti acorzi mai mult timp pentru hobby-uri, sa creezi echilibru in toate:). Daca pe hygge il inteleg si aplic, pana sa ajung la moderatie mai am :)



duminică, 12 martie 2017

Post

Mi se pare destul de greu sa i vorbesc Ilincai despre religie, nu stiu de unde sa o apuc, asa ca o fac haotic. Mie mi-a vorbit bunica care mereu avea timp nelimitat pentru discutii, eu ma invarteam in jurul ei, ea facea treaba, imi povestea, imi raspundea la intrebari. Bunica povestea mereu la nivelul meu, dar cumva pastrand intru totul adevarul biblic:), necosmetizandu-l. Acum vad ca este o tendinta (si eu o am) de a indulci adevarul, de a proteja copilul de aspecte mai dure (macar punand accentul pe cele pozitive), desi copiii inteleg foarte multe, foarte clar.
Eu insami sunt foarte delasatoare, cu exceptia unei perioade cand m-am "convertit", cand era entuziasmul de inceput, in rest sunt destul de conformista. Mananc vegetarian si cam acesta este postul, pe de alta parte, din cauza lenei mele, n-as vrea sa scap momentul, sa pierd inclinatia naturala spre Dumnezeu pe care o are Ilinca, pe care o au copiii. Mie toate mi s-au grefat pe ce m-a invatat bunica:)
Azi am descoperit un blog interesant, probabil ca il stiti, dar pentru mine este o gura de aer proaspat. Cum Ilinca va implini 7 ani si se va spovedi in curand, am gasit mijlocul ideal de a-i vorbi despre fapte bune, despre spovedanie si cainta: 
"When I talk to my children about confession it goes something like this.  We all have a spiritual backpack that we will wear when trying to ascend to Paradise and Christ.  When we do good deeds, Christ places a reward in our backpack and rewards have no weight.  But when we sin, we place a big heavy rock in our backpack.  The only way to remove the rocks is to go to confession.  It’s a little cheesy, I’ll admit, but my kids have always related to that image and even my older ones still refer to their backpacks. " preluat de aici , tradus si relatat Ilincai exact asa :), cu adaugirea ca nu mai trebuie sa le repetam ca altfel vin inapoi. De cate ori ii spuneam ce inseamna sa se spovedeasca venea cu replica ca ii e rusine si sa merg cu ea sa le spun eu:), azi a parut sa inteleaga despre ce e vorba de fapt, poate si exemplul meu va ajuta...
Doamna propune si sa invatam un verset/o mica rugaciune in fiecare saptamana de post. Saptamana asta e aceasta, saptamana viitoare daca suntem sanatoase, aceasta. Ilinca pentru ca e fata, adora sa invete poezii:). Facem asta ca sa deosebeasca postul de zilele obisnuite, sa inteleaga ca ne pregatim de Paste, nu pentru a o obliga sa le spuna; am si eu rugaciunile mele de invatat:)
Mai propune o zi in care sa postim de la tehnologie (pe care urmeaza sa o stabilesc intr-o zi de week-end)  si una sa vizitam o manastire si sa-i vorbesc despre importanta pe care o au manastirile.
Ma trezesc insa in imposibilitatea de a-i explica nu ca trebuie sa se roage pentru cel ce i-a facut rau (poate pentru ca nici eu nu ma rog pentru altii decat sporadic), dar macar sa nu-i doreasca raul, sau sa se razbune...am senzatia ca exista o nevoie primara de dreptate de dinte pentru dinte in copii...
Pentru ca postul inseamna si despre mancare, azi am facut o reteta foarte buna si consistenta de post si  foarte simpla: pilaf cu naut
- 250 g orez
- 500ml apa
-o conserva de naut
- ulei de masline (cateva linguri)
-sare
-curcuma (eu o folosesc foarte des, plus ca face orezul de aur, dar daca nu va place inlocuiti cu alt condiment)
Se pune intr-o tigaie uleiul, se toarna orezul itnr-un strat egal si se caleste putin, se adauga conservea de naut, apa, sarea, curcuma si se da la fiert la foc mic, cu tigaia acoperita. Cand  a incorporat toata apa se inchide focul, se mai stropeste putin cu ulei de masline, se acopera si se lasa la odihnit 10 minute. Este simplu si bun :), dureaza extrem de putin pana se face, merge si in serile cand suntem obosite si n-avem timp/chef de gatit;)

vineri, 3 martie 2017

Jurnal

Vineri 03.03.2017, e soare si minunat la un moment dat a fost o furtuna, dar a trecut repede si acum este primavara:). Niciodat n-am asteptat primavara ca anul acesta, iarna mi-a parut vesnica si m-a obligat sa stau claustrata in casa.
Am vrut sa tai cocosul dar...pur si simplu n-am putut, nu cred ca il voi taia prea curand, am sa tin gainile pentru oua, sau...ca pet-uri:)). Mi-as dori sa le fac (nu eu, eu doar sa platesc) un tarc fain cu plase rezistente ca sa nu trebuiasca sa mai stea inchise. Acum stau si cu usa inchisa ca mereu intra catelul la ele si chinuie gainusa, i se pare o jucarie, nu-mi dau seama de ce, dar vrea sa se joace cu ea cam prea tare...se preface ca nu o vede si cum se misca hap sare pe ea... Azi Ilinca ii explica in engleza ca nu are voie la gaini "Cooper, no, Cooper no", dar "el nu intelegea".
M-am apucat si am citit Sufletul dupa moarte, de Serafim Rose, e o carte ce se adreseaza mintii...e scrisa ca de un om de stiinta, care demonstreaza...nu stiu daca ma asteptam la asta sau la altceva, de fapt sigur a fost buna pentru mine, pentru ca nu exista lucru pe care sa l citesc si care sa se dovedeasca nefolositor intr-o zi...
De martisor mi-am cumparat Antiparenting, merge struna, e foarte curgatoare si rezoneaza intr-o majoritate de 99% cu ceea ce cred eu:) despre cresterea copiilor si despre isteria din ultimii ani din jurul acestui subiect, care face in primul rand rau copiilor ca au mame si tati anxiosi si nesiguri pe ei, in timp ce copiii au nevoie de cineva care stie:), care greseste si se ridica, care este acolo impreuna fara fortari care frustreaza parintii, care si le varsa pe copii. Din toata culpabilizarea aceasta mi se pare cel mai grav faptul ca fiecare are impresia ca daca a urlat o singura data la copil i-a creat un damage total si irecuperabil, in conditiile in care copiii au o capacitate de a-si reveni incredibila:), atat fizic cat si psihic:) si tocmai dragostea asta neconditionata ne face sa iertam si sa credem de fiecare data :). Problema e ca daca copilul e un rautacios si un egoist ni se induce ideea ca nu e nicio problema, asa trebuie lasat el, sa nu-l stricam:)) daca actionam impotriva hachitelor sau toanelor sau minciunilor, sau...orice altceva. Parintele e clar de vina pentru tot, de la ratarile marunte, la ratarea intregii vieti. De parca copilul n-ar exista, ar fi ca un cufar unde varsam "timp de calitate" si cand nu mai avem atata timp si disponibilitate si neconditionare...frustrari.
Pentru 8 martie mi-am cumparat inca o carte  "Spre-marginea-luminoasa-a-lumii-eowyn-ivey". Nu aveam nevoie de motiv, dar sunt doua carti pe care le-am asteptat si am vrut sa mi le ofer cu o ocazie:)), ca sa fie cu atat mai sarbatoresti:).
Tot de martisor am fost la Carmina Burana, care pentru mine este cel mai frumos lucru care s-a facut in muzica, dar care...a fost execrabil, avand o interpretare moderna groteasca, pur si simplu si-au batut joc de muzica aceasta minunata, unele lucruri vechi care sunt perfecte, trebuie sa ramana ca in vechime;), Ilincai i-a placut foarte tare insa:).
Am cumparat o multime de martisoare oribile si foarte scumpe pentru colegii Ilincai, mai bine luam cate un ou kinder, dar a zis ca "se face de rusine". Sper ca la anul sa fim inspirate si sa facem noi din timp, mai urate decat plasticurile alea sclipicioase nu pot iesi:).
In bucatarie - mazare si lapte la fiert. As vrea sa fac reteta asta, dar bineinteles ca nu am naut:)), asa ca o aman pentru zilele urmatoare.
Dupa cinci zile de post...am avut niste dureri criminale de stomac si chiar ma gandeam sa renunt, ca na nu conteaza asa de tare ce mananci...nu stiu de ce, nu mi s-a mai intamplat, probabil de pe urma faptului ca am mancat mai multe proteine? (omlete in special) si acum fructele mi-au creat aciditate... Am avut chiar ideea sa renunt, hmmm, ciudat:)
De ieri ma duc la alta sala, aproape de mine, ieftina si fff faina, totul e profi (din pacate pentru mine conteaza foarte tare sa nu am senzatia de insalubru), a fost prea usor ce am facut, exercitiile nelegate si nu indeajuns de lungi pentru a solicita muschii, poate chiar o sa va povestesc de programul la care am fost luna trecuta. Maine insa ma duc la o ora care pare incredibil de antrenanta si vesela, abia astept...va las si un filmulet demo facut de antrenor cu fete vechi:) care stiu a tine ritmul, eu am sa stau in spate:)). Nu e super? Abia astept sa fac si eu asta:)). In continuare as vrea sa ma prabusesc pe canapea si sa stau cu o carte in mana, sau sa hand-made-uiesc sau sa fac orice altceva:)), trag efectiv de mine sa ma duc. Dupa ce ajung acolo imi place, abia astept sa se inventeze teleportarea:)).
Hand made absolut nimic, parca nici chef nu mai am, poate ma voi apuca de gradinarit:)), macar patrunjel sa mananc din gradina:)

Week-end cu folos si bucurii - la Libris este reducere la cartile religioase :), care in mod normal nu au reducere.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...