Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

sâmbătă, 31 decembrie 2011

La multi ani 2012!

Anul care a trecut mi-a adus multe:), unele frumoase, alte clipe mai tensionate, dar in genere toate au fost spre folosul meu si a celor din jur. In primul rand si cel mai important adopt un copil! Un copil care exista, care ma asteapta undeva si de care mi-e foarte dor si uneori teama cand aud de cate un copil tratat mai putin bine. Exista pentru ca, desi m-am dus initial sa aplic pentru a fi mama unui bebelus, m-am razgandit pe loc, cand am aflat ca de la 2 ani in sus din nefericire in tara noastra copiii nu mai sunt doriti, au aproape deloc sanse de a mai avea o familie. Sper din suflet sa fiu o mama buna, cea mai buna pentru copilul meu :). imi doresc sa vina mai repede si sa ne adaptam usor, sa il iubesc, sa am grija de el si sa ii aduc macar cate o bucurie si un zambet zilnic.
A fost un an in care mi-am reconfirmat ca am prieteni incredibili, cum nu mai are nimeni, pentru care sunt recunoscatoare:) si oameni care trec prin viata ta ca sa te faca mai bun, mai puternic, mai uman.
Un an in care am invatat sa ma plimb mai mult, sa ascult mai mult, sa fiu atenta cu ceilalti mai mult, sa ma rog mai mult, sa traiesc mai mult, sa gatesc mai mult (chiar si fara scop - de exemplu dulceata ), sa fiu bio mai mult sa fiu mai buna doar pentru ca pot.
Wish listele tuturor sa se implineasca :) si sa facem in noul an ceea ce nu am avut curaj, timp, initiativa sa facem in cel ce a trecut.
Un an fabulos 2012 sa avem!!!


luni, 26 decembrie 2011

buy nothing for christmas

Anul acesta am cheltuit o suma imensa pe cadouri. Cadourile in sine devin pe an ce trece o povara financiara, de timp si de nervi. Cadourile ar trebui sa fie un motiv de bucurie si pentru cel ce primeste si pentru cel ce ofera. Cadourile ar trebui sa ramana un simbol al bucuriei de a impartasi, de a zambi, de a oferi, de a primi, de a iesi din rutina cotidianului si a adauga putina magie. Toata "propaganda" consumatorismului se reduce la "cumparati, cumparati, cumparati", chiar daca nu va trebuie, chiar daca maine cumparati alta, chiar daca copilul se plictiseste in 20 de minute de jucarie. Cumpara mult:) si apoi arunc-o pentru a cumpara una noua, aproape identica, dar cu un nasture in plus, cu un buton in plus, cu 2cm mai slim :), sau cu 2 cm mai mare diagonala, sau argintiu si nu alb, ca astea sunt acum in trend...Suntem invatati sa ne dorim, sa achizionam, sa consumam. Devenim sclavii masinilor, zeificam casele noastre pentru care traim, avem grija de un covor mai mult decat de copilul nostru. Pierdem ore si zile sa le cumparam cadouri de care se vor plictisi si care vor umple la refuz camerele lor deja burdusite de jucarii de care s-au plictisit. Alergam saptamani pentru o bucurie de cateva minute pentru a cumpara ceva pe care se va asterne cel mai probabil praful. Din nefericire studiile arata ca prea multe jucarii, in loc sa ajute copilului ii dauneaza. Cine a trait la tara isi aminteste de nuielusa pe care o facea calut, pe cea din care-si facea arc sau sabie si cum niste carpe infasate deveneau papusi. Aportul adus de copil pentru a crea imaginar calutul, modul in care se exprima facandu-si cunoscuta fantezia pentru ca si ceilalti copii sa o inteleaga, felul in care inventa jocul si regulile jocului...din nefericire nu pot fi inlocuite cu a mia telecomanda. Nici nu cad in cealalta extrema nu-i cumpara nimic, dar...sunt jucarii constructive, la care pot participa si parintii, fratii, prietenii (cuburi, puzzle-uri, figurine de craciun de pictat, carti cu specific). Dar cel mai important sunt decoratiuni care costa aproape nimic din hartie, din conuri de brad culese din parc/padure si pictate cu auriu, verde...din bucatele de haine vechi (rosii, verzi), din margele, din sfoara...suporturi de lumarele din portocale...Toate acestea necesita timp, timp petrecut alaturi de copii, timp in care ascultam colinde, radem, le apreciem indemanarea, ii ascultam. Putem gati cu ei, turta dulce, pelincutele Domnului...Cumparam un set de figurine pentru biscuiti cu stelute, braduti, inimioare, le facem cate o gaura cu un pix cat sunt necoapte, apoi le legam cu sfoara si le agatam in brad. Copiii mai mari pot face ei singuri asta. Sa - i invatam sa aiba o cutie de GIVEAWAY cu hainute, jucarii, carticele pentru alti copii pe care le pot oferi la prietenii care vin in vizita sau la care merg. Sa le oferim sansa de a inventa o lume feerica in care "ziceam ca...", si"sa zicem ca..."; adica sa presupunem ca nuielile sunt armasari si papusile din carpa sunt super papusi si capacelele de la borcane sunt portelanuri. Sa oferim sansa de a contribui, de a primi atentia noastra macar zilele acestea. Sa le oferim cadou timpul nostru, atentia noastra, sa-i ascultam, sa radem cu ei, sa ii cunoastem. Sa aflam despre visele lor, despre temerile lor, despre prietenii lor, preferintele lor, ce nu le place lor. Sa ne cunoastem copiii, acesti necunoscuti de langa noi, despre care de multe ori stim doar ca au note bune, sau rele, sau ca au mai invatat ceva in plus, sau ca mama " lu cutare" i-a mai cumparat ceva. Sa le spunem ce sarbatorim de Craciun, de ce ne bucuram, de ce aprindem luminite. Nu doar pentru ca ne agaseaza magazinele, nu ca asa se face, nu ca au prietenii lor, nu ca sa ne uitam la filme americane stupide, in care se vorbeste doar de "spiritul" Craciunului, si printre altele  aflam ca s-a nascut si Iisus. Sa investim mai putini bani, si mai mult timp, atentie, dragoste. Sa fim buni doar pentru ca putem, sa cumparam   mai putin si sa ne bucuram mai mult.

duminică, 25 decembrie 2011

Craciun binecuvantat si plin de ninsoare

Aseara, stand la masa cu oameni dragi sufletului meu:), am inceput sa scriem pana pe 31 tot ce nu am facut anul acesta sau anii din urma si vom face in 2012. Am primit cadouri, colindatori:), ne-am pus dorinte:). A mea a fost sa ninga si iata ca ninge, timid si tacut dar ninge. Oriunde este copilul sufletului meu sper ca ii este cald, este satul si este iubit, sper ca la anul va deschide cadourile de sub brad si va adormi la mine in brate. Sper ca toti oamenii din lume au parte zilele astea de dragoste, lumina, sanatate, bucurie:). Sper ca toti copiii singuri isi vor gasi anul acesta mamicile si la anul vor fi de Craciun in familie. Si mai sper ca toti cei ce nu au aflat de bucuria nasterii Domnului in inima lor sa afle si sa gaseasca speranta, lumina si " acel impreuna cu", care inseamna lipsa de singuratate. Ninge, e liniste, se aud colinde, luminitele sunt aprinse si lumea pare un caleidoscop de fulgi. Oare cum traiau oamenii fara Iisus? Cat de singuri si fara speranta erau? Sa ne rugam pentru ca toti sa simta bucuria:), pentru ca nimeni nu mai e singur de cand Maria a auzit: "BUCURA-TE". Ar trebui sa nu deznadajduim niciodata, sa nu plangem sa nu ne enervam si suparam, pentru ca am auzit acel BUCURA-TE, ca ni s-a nascut nadejde. Un Craciun plin de lumina pentru cei bucurosi si pentru cei fara speranta

duminică, 11 decembrie 2011

o colinda superba, cantecel pentru copiii mici si mari

http://www.youtube.com/watch?v=nwzGFsOiuoY

impreuna cu o bucatica de prajitura cu gem de post, de pe vremea bunicilor si a mamicilor noastre :). e dulce calda numai potrivita pentru duminica seara cu colinde

mos niculita


Mos Niculita a fost in anul acesta mai mult decat generos:). Ne-a adus muuulte daruri, si am putut si noi darui (in special prietenii care au contribuit cel mai mult si care fac gesturi frumoase pentru cei nevoiasi) cate un pachetel pentru fiecare batran al unui azil de oameni parasiti. Nu de obiecte aveau ei nevoie, ci de iubire, atentie, sau de cineva care sa-i asculte, dar pana vom putea oferi acestea le-am creat cateva minute de bucurie in emotia deschiderii pungii: oare ce este? am primit si eu multe cadouri, mai multe am cumparat si oferit :). Copiilor le-am luat in general "Prima mea carte de Craciun" pentru ca e frumos colorata, un set de globuri din gips care au culori si penson pentru a fi pictate, pe care le voi poza "inainte" si "dupa" (mi se pare un cadou foarte frumos mai ales ca poate fi pastrat si folosit ca si ornament de brad multi ani), sosete de casa impletite cu broscute.
O carte care imi place foarte tare este "Ghici Ghici ce voi desena aici?" Are cateva desene potrivite pentru 3-5ani, si versuri care le insotesc usor de memorat si distractive. Cred ca orice copil care are talent a desen (cum au toti copiii) ar trebui sa se joace cu ajutorul parintilor, a fratilor mai marisori cu creionul pe hartie si sa construiasca un arici, sau o gargarita. Pentru copiii carora le plac versurile se pot achizitiona si alte carti din colectie, absolut incantatoare. Un decembrie plin de speranta, luminite si fulgi sa avem.

luni, 28 noiembrie 2011

jurnalul

de multa vreme simt nevoia de a avea un jurnal. pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp am avut un jurnal, alteori am scris framantarile, visele, asteptarile in diverse caiete, agende unele mai frumoase, altele pline cu diverse insemnari fara legatura. am avut si un jurnal de rugaciune acum cativa ani dar in timp m-am pervertit si am renuntat la el. am avut jurnale in perioade mai tulburi ale relatiilor mele, la care odata cu omul am renuntat definitiv. Sunt 3 jurnale publicate la care ma raportez si pe care le recomand cu drag.





Primul pentru fetite si domnisoare clasa a3a -a7,8a, se numeste "Caietul cu scoarte rosii". E o carte din epoca comunista, dar modelul timid de copil, frumos si bun nu tine de perioada istorica. Cred ca dupa citirea lui multe domnisoare se vor apuca sa inceapa un jurnal in incercarea de a deveni copii si oameni mai buni. Se citeste in cateva ore.




 Alt jurnal este "Jurnalul"Oanei Pelea. E un om frumos, normal, cu framantari, aspiratii, rugaciuni. E normalitatea in care te regasesti, e palma peste ochi pentru mine care pun etichete si care am prejudecati despre vedete, cum ca nu ar putea fi profunde...uite ca ma insel. Ce bine! Ce surpriza placuta e acest jurnal. Nu se poate lasa din mana pana la sfarsit.



Al 3-lea jurnal e unul duhovnicesc "Spovedeanie neterminata" de Gena Geamanu. Am citit acest jurnal mult prea intim, plin de poticniri si de incercari, si m-a ajutat sa cresc. Sa simt ca mai sunt oameni care urla in pustiu, in care nu e liniste, care sunt sfasiati de lipsa de har, de Dumnezeu, de sens. E un jurnal al urcarii, al modului cum banalul din noi, in har devine frumos si bun si stralucitor si nu-si incape in piele.Devine liber.


duminică, 27 noiembrie 2011

legea adoptiilor

Legea adoptiilor a trecut si astfel tot mai multi copii, care asteptau ani de zile pana sa devina adoptabili vor putea ajunge intr-un camin unde sa fie iubiti, valorizati, pretuiti, sustinuti. Unde sa fie sufletul si inima unor oameni si nu doar niste asistati ai sistemelor de protectie sociala. Dupa varsta de 2 ani un copil care este declarat adoptabil are sanse destul de mici de a fi adoptat deoarece marea majoritate a familiilor doresc un bebe, si e si firesc, deoarece cei mai multi au probleme de infertilitate si au asteptat ani de zile sa tina un prunc in brate. Oare sunt oameni care doresc sa infieze un copil mai marisor de 8,9,10 ani? Ma refer aici la cei ce nu cunosc copilul, pur si simplu pot oferi dragoste rabdare si intelegere unui copil cu deprinderi, caracter, cunostinte deja formate. Si ma gandesc la sutele de mamici din toata tara care sunt deja mamici in sufletul lor, mai ramane sa fie si in fapt, sa-si tina copilul mult asteptat in brate. Sunt convinsa ca nu este o lege perfecta, dar aduce o imbunatatire si asta e suficient, important este ca se are de la ce se pleca, apoi rectificarile sunt mai facil de facut. Imi doresc pentru fiecare copil o casuta de poveste si pentru fiecare om a carui casuta e goala sa aiba un copil pe care sa-l iubeasca.

luni, 21 noiembrie 2011

IMAGINE THAT...

Imagine all...
Ne imaginam cum ar trebui sa fim ca femei, cum ar trebui sa aratam, cum ar trebui sa fim ca mame, ca sotii, ca femei de cariera. Ne imaginam casa in care am vrea sa traim, grupul in care sa socializam, vacanta perfecta, NE IMAGINAM VIATA, in care sa traim in timp ce viata trece pe langa noi, prin noi, peste noi. Noi amanam sa ne apucam cu mainile de ea pana apare oportunitatea perfecta pe care ne-o imaginam, si daca nu apare, ne imaginam cum ar fi fost daca...si daca am avea timp.
Traim pe masura imaginii pe care ne-o cream, despre noi si viata si pentru ca aceasta este intotdeauna mult prea mare pentru a ne incape, traim cu frustrarea perfectionistului care e doar mediocru. Alege sa nu fii mediocra in viata ta, alege sa o traiesti, sa o cunosti, sa o iubesti. Aici tu esti super starul.

duminică, 20 noiembrie 2011

...despre casa

Am cautat o carte care sa ma faca mai ordonata, sa ma invete cum sa mentin o casa curata si primitoare. Cum nu am gasit, si sunt o persoana mult prea dezordonata mi-am notat pe o agenda pe care o port  cu mine unele sfaturi pozitive, pe unele le-am scris eu din dorinta de a ma motiva , si de anul trecut, de cand m-am mutat in noua casa am incercat sa le respect, cu unele abateri. La unele am renuntat, altele le-am modificat, si am adaugat unde era necesar:
ORDINEA este ZEN
1. nu deveni un harciog, arunca, arunca, arunca. Pentru orice obiect nou arunca sau doneaza unul vechi. Daca nu se poate 1 la 1 atunci la 2 noi da unul vechi. Nu cumpara lucruri mici, inutile chicioase care nu fac decat sa stranga chirpici de praf.
1. foloseste culori deschise (covoare, cuverturi, mocheta, canapele, perdele), cu pete de culoare pozitive
2. nu tine la vedere carti (locul lor e exclusiv in biblioteca), jucarii, reviste, CD-uri, clame, bijuterii...
3. suprafetele plane acumuleaza lucruri ( tineti un bol, un cos la intrare pe cuier, in locurile unde va lasati cheile...manusile...)
4. bucataria sa fie libera, goala fara aparate electrocasnice inutile( pe care le folosim din an in Pasti), fara cani, pahare, paharele, linguri si orice altceva sta pe blat. Exceptie fac lucrurile cu adevarat frumoase (daca ceea ce e pe blat nu infrumuseteaza bucataria sa faca bine si sa stea in sertare, debara...). Nu te culca fara farfuriile spalate, blatul sters, toate puse la locul lor in bucatarie, ca maine sa iti faca placere sa iti bei cafeaua (la asta inca mai lucrez)
6.  foloseste cutii pentru jucarii (sunt practice - pot fi rasturante si apoi puse la loc foarte repede), sosete, lenjerie
7. cumpar flori in fiecare vineri sau sambata. Casa ta va fi foarte primitoare. Florile ar trebui sa fie de sezon, pentru a nu afecta bugetul familiei si pentru a schimba formele, culorile, mirosurile saptamanal.
8. delimiteaza spatiul! se mananca in bucatarie petnru cei ce nu au un loc de luat masa si atat. se joaca in camera copiilor, se citeste, se uita la televizor...in sufragerie. Daca ai copii iti va fi mult mai usor.
9. cea mai utila si mai grea pentru mine: pune lucrurile la locul lor!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...